Te-ai pus pe cruce de fraier Isuse
Si tu inca ne gasesti scuze...
Pamantu-i frumos verde, la pictat tactu ca blegu!
Ca daca-l facea gri poate nu vedeam jegu.
Striga blasfemie
Si acelasi lucru iti voi striga si eu tie
Dogme. Indoapa-te cu dogme toata viata ta, ca oricum creieru tau bleg altceva nu pote sa digere. Ramai orb ca esti frumos tare cu ochelarii aia de soare. Pune-ti capu pe praf de pusca si prizeaza-ti creieru ca fara curent electric nici o icoana nu te-ar salva de la pieire. Dar nu-i nimic, vanitatea ta naturala iti scoate in fata credinta. Fa-ti cruce de 3 ori, bravo! tocmai ai introdus parola de intrare in rai. Venereaza sfintii in nestire ca parca ei sunt mai buni ca Dumnezeu. Omoara un om, fa o fapta buna si uite cum scapi de pedeapsa divina. Crestinismul in genere se bazeaza pe niste dogme complet gresite. Isus n-a predicat niciodata sa idolatrizezi sfintii, ci sa-i respecti. Plecam de la presupunerea ca Dumnezeu este perfect, deci ascultator, iertator si iubitor, atunci de ce trebuie sa reciti niste rugaciuni memorate dintr-o carte unor oameni neprihaniti pentru a-ti cere iertare faptelor comise sau a cere favoruri? Atunci credinta ta e slaba. Si-mi strigi blasfemie? Arunca piatra daca n-ai pata. Nu pot sa suport ipocrizia, caci asa se numeste ceea ce face majoritatea. Cred intr-un Dumnezeu, dar nu in cel caruia biserica Ortodoxa/Catolica ii face reclama. Credinta mea nu e bazata pe frica. Pacatele sunt acele fapte care nu te lasa sa te dezvolti armonios, sau te-mpiedica de la un trai sanatos. Nu e nevoie de canoane de la un barbos pentru a fi iertat. Isus facea minuni, iar biserica acum taie chitante!
vineri, 13 august 2010
joi, 5 august 2010
miercuri, 4 august 2010
Nu gasesc un titlu potrivit
Intr-adevar am realizat destul de multe chestii. Ala din imagine sunt eu. N-o ard nostalgic la modu : 'vai cum a trecut timp, sau cat timp a trecut si n-am realizat', pentru ca stiam ca timpu trece ireversibil si schimbarile sunt intr-un singur sens, tot ce este complementar se nimereste aleatoriu intr-un haos usor controlat de nevroza propriului sistem nervos de aparare. Imaginea m-a facut sa realizez modificarile survenit pe parcursul luptei cu mine insumi. Eram atat de inocent, pur, sincer, nepasator, pueril, imatur, profund era zambetul meu, si cat de mult m-am transformat. Eram la varsta la care nu eram perfid, egoist, mincinos, supra-realist....eram la varsta la care visam, si visele parca erau realitate. Dormeam linistit noaptea si totul era, parca, o negura optima, ideala pentru viitorul eu, cel din prezentul deja trecut. Radeam sincer caci nu intelegeam nimic, si nimic nu ma intelegea pe mine. Daca as putea da timpul inapoi nu as schimba aproape nimic, deoarece sunt impacat cu existenta mea, iar greselile facute au scopul lor. Sa-ncep sa-ncerc sa le schimb, sau sa nu le mai realizez este pasul care m-a adus unde sunt acum, si ma va duce la ceea ce voi fi. Sunt plin de idealuri si dorinte si totusi imi dau seama ca nu inteleg nimic intr-un vast cosmos vid.
Uite-ma pe blocu mintii tale, cum scriu cu jale!
Extravagant ca un rege, imi pictez un nou film de data asta doar alb si negru. Nu-ntotdeauna ai norocu de a fi cel mai destept din familie, dar atunci cand ai prins ocazia sigur te vei simti limitat.Incep sa cred ca de multe ori gandirea ma-npiedica sa fac ceva in viata, si poate ca asa este. Nu pot sa ascult de voci interioare cat timp nu le aud, iar inima mea bate mult prea repede pentru a-i auzi soaptele.
De multe ori e trist ca soacra mare in timpu nuntii, de multe ori tot e intunecat ca o pestera plina de lilieni. De multe ori primesti doar prafu de pe Marte. Ma remarc adesea intr-un realism balzacian gen G. Calinescu, mai relativ ca Einstein, mai sumbru ca Bacovia, iluminat ca Blaga. Iubesc natura ca George Toparceanu. Nu-s mandru ca sunt roman, iar a fi patriot intr-o asemenea tara e ca si cum ti-ai dona salariu pe o luna sinistratilor.
Tu cel putin te poti bucura, pentru ca-ti meriti soarta. Noi restu suntem parca mult prea resemnati pentru a avea dorinta de a schimba ceva.
A-ti pierde viata inseamna a te plange mereu de ce nu-ti place si a uita ceea ce-ti place. Ne dam seama prea tarziu ca irosim oportunitati.Nu poti concepe de parca ai lua anticonceptionale mentale sau de parca ai fi Irinel cand i-o dadea lu Moni din picioare.
De multe ori e trist ca soacra mare in timpu nuntii, de multe ori tot e intunecat ca o pestera plina de lilieni. De multe ori primesti doar prafu de pe Marte. Ma remarc adesea intr-un realism balzacian gen G. Calinescu, mai relativ ca Einstein, mai sumbru ca Bacovia, iluminat ca Blaga. Iubesc natura ca George Toparceanu. Nu-s mandru ca sunt roman, iar a fi patriot intr-o asemenea tara e ca si cum ti-ai dona salariu pe o luna sinistratilor.
Tu cel putin te poti bucura, pentru ca-ti meriti soarta. Noi restu suntem parca mult prea resemnati pentru a avea dorinta de a schimba ceva.
A-ti pierde viata inseamna a te plange mereu de ce nu-ti place si a uita ceea ce-ti place. Ne dam seama prea tarziu ca irosim oportunitati.Nu poti concepe de parca ai lua anticonceptionale mentale sau de parca ai fi Irinel cand i-o dadea lu Moni din picioare.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)