Contraste

Tre' sa gasesc o cale sa nu uit iarasi parola de la conturi. Am avut o perioada in care uitasem parola de la yahoo messenger. Stiu sunt un mare cretin. Nu pot spune decat super. Am ajuns grav. Completez afirmatia anterioara prin prezenta : sunt intr-o stare mentala grava, deviata de la logica conceptuala uzuala a unui creier din ce in ce mai blegit la o stare de repugna si greata generala provocata de dezvoltarea umana exagerata prin intermediul retelor de socializare si tangenta cu cretinitatea intr-un numar infinit de puncte. Imi permit sa concluzionez ca sunt intr-o stare grava deoarece am ajuns sa cred ca definitoriu pentru starea mea de spirit este repugna, revolta interioara, greata, scarba, pe scurt "sunt satul". M-am saturat de a citi zilnic filozofii din chiloti, definitii spirituale ale iubirii de pe sobe de teracota, perceptii ale romantismului din kashoo, sportivi puhavi, matematicieni ce n-au auzit de pitagora, curve virgine, cocalari ipocriti, eu.
  Zapand aleatoriu pe facebook, metoda de divertisment pentru mine, nu de interesez general , gasesc tot felul de imbecili si de panarame. Cele mai oximoronice , intr-un mod exagerat, analogii sunt acelea in care duduia, surprinsa pe pelicula digitala purtand doar o pereche de chiloti, are un photo descrpition de genu : "Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.". Super! . In aceeasi categorie intra si curvele virgine, un monument fabulos de ipocrizie, fiintele pe care le detest cel mai mult si pe care le-as mutila cel mai mult daca as putea fi vreodata vreun Mengele. Si nu din cauza ca as fi "suferit" din cauza lu' vreuna, ci pentru ca sunt impotriva firii. Nu poti poza in ceea ce nu esti. Cum leul nu poate fi antilopa, sardina - balena, iri - tata, asa nici curva nu poate fi virgina. E ceva ce nu poti face. Nu exista selectie naturala in acest caz, dar poate fi o selectie sociala, daca ne straduim un pic sa numai incurajam virginitatea curvelor.
   Imi place dualitatea, sunt adeptul contrastelor si de cele mai multe ori inclin spre negativ, dar asemenea notiuni contradictorii nu pot exista. Trebuie sa intelegem la nivel colectiv pentru ca asta, neintelegerea corecta a conceptelor, e nociva, ne duce dracu pe toti. Iti zici "oare cum"? . E simplu. Azi accepti o chestie care e gresita, maine alta, peste 2 saptamani ai deja un istoric de acceptiuni antagonice si astfel creieru tau va fi derutat, ne mai putand distinge ce e bine si ce gresit.

Fisa de observatia 1

E aproape miezu noptii (ceasu meu arata 3:20 Am) si mintea-mi functioneaza mai greu deci scuze pentru incoerentele fezabile. Incep sa-mi conturez observitia asupra-mi si nu obtin date noi. Azi, adica ieri, fusei la o nunta, neimportanta in cosmosul meu prea putin mediocru comparandu-ma cu cea fost acolo. Mi s-a spus de multe ori : "nu incepe o fraza cu un verb la gerunziu". Tinand cont ca eu nu scriu decat pentru mine, nu ma astept ca vreun semi-doct intelegint in surplusul sau neuronal, sa-mi spuna ca sunt un bou. Acept si aceasta acceptie.E parerea dansului. Sunt un om mare mi-am spus adesea, si tot de multe ori imi repetam ca trebuie sa fac lucruri pe care oamenii mari le fac, trebuie sa vorbesc ca oamenii mari, tre sa manc ca oamenii mari pentru ca mi s-a spus si mi-am spus ca sunt un om mare de-acum. Uitandu-ma in jurul meu vad numai mediocritate, eu fiind oarecum reprezentant al acestei categorii caci asa vreau. Involuntar probabil raman mediocru. Precizez ca romanii sunt varza rau. Am vazut multi oameni beti ieri. Toti erau niste mediocrii. Dobandind toate celalalte calitatii poti trece de mediocritate. As putea spune ca fatidic, toate evenimentele din viata ta au o legatura, numita bizar de niste bizari credinciosi in dumnezeu cu d mic pentru ca asa vreau, (nu prin scriere i-as sublima sau prea-marii puterile) destin. Existenta lui e imininenta. Acum e 3:30, strada e goala dar nu ca mintea si sufletu meu. Banii te fac doar un boschetar de lux. Valorile numai exista pentru ca ele n-au fost niciodata prea bine definite. Intr-o luna jumate am numarat 45 de filme vazute. Eu nu ma pot uita decat la filme bune, pentru ca ma prind de la inceput de sfarsit si devine un chin sa stau sa ma conving dupa cel putin 1 ora 45. Imaginea mediocritatii a fost foarte bine lustruita in mintea mea in timp ce ma plictiseam de moarte la nunta aia dintre ea (mireasa) si el (mirele) precizare necesara. Urmatorul paragraf poate fi exclus din context deoarece e liber, mintea-mi joaca feste pe taste, scrie ce vrea, nu sterge absolut nimic, nu arhitectureaza absolut nimic, si uite ca scriu fara greseli, n-am nici o problema, poti spune orice, oriunde, accept, dar nu pot lua consecintele, si daca?...daca ce?...esti bou, n-are cum, doar stii tu...si daca n-as sti n-ar fi mai simplu, daca n-as exista, sau daca as muri maine?...moartea oricum vine, taci boule, eu sunt cea mai potentiala persoana de a face bine omenirii, trebuie doar sa ma lupt sa arat asta cui trebuie, pot intelege orice, si nu in timp prea lung, concepte mi se par simple, le pot regasii la toti filozofii...da ai dreptate, asa e, sunt sigur ca asa e, de ce ma holbez ca bou la urata aia care sta in fata mea?....pentru ca sunt fascinat de uratenia ei, ma amuza, ciudat , nu stiu cum , dar ma amuza, mai ales parteneru ei...si-acum cand ma holbez in monitor imi vine sa rad de amintirea ei, m-am pisat de multe ori pana acum, si inca imi vine s-o mai fac...uite c-am atat as fi vrut sa scriu liber. C-am putin, dar am scris liber, sa fiu influentat de nici un gand, de nici un sablon, vreo dogma sau paradigma de scriere... nu exista libertate.Nu poti fi liber. Te nasti ca sa fi supus si natura te lasa sa te zbati, dar nu vei reusi. Cauta o explicatie, eu o pot oferii acum, dar maine poate voi avea alta, caci ma schimb zilnic, mai ales dupa dus.
Consemnare 7 : Eu sunt o suma de idei implementate si devinite de oamenii din jurul meu. Nimic nu-i personal, totul e copiat.

Consemnarea 6 - Univers utopic

Consemnarea 1: Duminica, 21 August 2011 - Nu raspund pentru urmatoarele afirmatiile facute
Consemnarea 2: Duminica, 21 August 2011 - Totul, dar absolut totul este matematica. Orice se poate reduce la cifre si la modele matematice.
Consemnarea 3: Duminica, 21 August 2011 - Sunt intr-o perioada in care dezvolt si cercetez noi concepte. Motivul pentru care nu raspund pentru ele, este pentru ca nu sunt definitive. Aceste consemnari sunt niste schite utile pentru a observa evolutia gandirii.
Consemnarea 4: Duminica, 21 August 2011 - Observatia incepe la ora 23:01.

Cred intr-un univers utopic. El poate exista. O lume ideala. O pot construi. O pot gasi. Doar eu cred in ea si este suficient. Toti semi-doctii ar sari pe mine acum daca as face aceasta afirmatie intr-un spatiu favorabil comunicarii orale. Sincer, mictionez pe toti semi-doctii. Mictionez si pe vorba ta daca spui ca-s semi-doct. Ma poti considera cum vrei. Mictionez in sensu imaginar, metaforic, cu toate ca nu gasesc nimic frumos intr-un lichid galben, mirositor. Universul ala utopic de care vorbeam, se poate realiza numa daca dispareti toti, chiar toti si as ramane doar eu. Fara dogme, fara societate, fara idealuri, fara bine, fara rau. Daca m-as plictisi? da, probabil ca da, dar uite ca as putea realiza o lume ideala.
Consemnarea 5: Duminica, 21 August 2011 - Lumea ar fi perfecta pentru ca eu sunt perfect. Nu voi ma faceti imperfect ci voi ma priviti ca fiind imperfect. E adevarat, conform lu' Nichita Stanescu ca perfectiunea nu e perfecta nici dansa, dar eu sunt perfect. Intr-o lume in care as fi doar eu, totul ar fi perfect, pentru ca eu sunt perfect, eu as fi totul deci logic vine ca totul ar fi perfect. Asta-i o utopie pentru ca n-as putea sa-i omor pe toti, sau sa moara toti si sa supravietuiesc numai eu. Dar acest univers ar putea fi construit in alta parte...numa' ca nu vreau!

Intr-un final, dupa ce am cautat in continuu de ceva timp esenta, nu resemnarea isi face simtita prezenta, dupa cum s-ar cuvenii, ci indoiala ca pot gresi in opiniile mele, deduse logic, si in ceea ce am spus altora.A fost o perioada cand am crezut ca pot rezolva totul cu logica, rationalizam orice sentiment, orice situatie, si ciudat e ca o faceam involuntar, creeieru meu se dezvolta singur. Nu intelegeam ce e cu iubirea, cu societatea, cu trairile , cu experienta cu totul ce nu era aproape matematic in jurul meu. Apoi am inceput sa ma trezesc, si am inceput sa privesc totul si din alte perspective, conturand un vag peisaj de ansamblu. Ma simteam ca un autist. M-am tot simtit in continuare ca un autist, incapabil sa inteleaga ansamblul, gesturile, si rostul lucrurilor. Apoi cealalta emisfera cerebrala a inceput sa se dezvolte. Intrebrari imi veneau, nu le-am gasit raspunsul. Poate imi creeasem o iluzie idioata in care eram un tip matematic, rational, si logic...poate doar actionam dintr-un instict primar dezvoltat in urma trasaturilor comportamentale, temperamentale si dobandite in urma educatiei primite. Caut o logica in toate, de multe ori involuntar. Multi ar spune ca-mi trebuie si un pic de credinta si un pic de emotie sau sa ma detasez de aceasta latura. Incerc s-o fac, d-aia scriu, d-aia cant si-ascult muzica, d-aia citesc si d-aia desenez. Imi spun intr-una ca sunt capabil de a suporta consecintele survenite in urma faptelor intocmite si gandurilor avute de-a lungul vietii, numai ca nu cred ca sunt capabil, poate ca sunt un las, poate ca n-am incredere in mine, numai conteaza... Cert e ca nici solutiile voastre nu mi se par viabile si nici mantuitoare. Tot ceea ce pot face e sa continui sa-mi gasesc o cale, sa experimentez si sa implementez toata aceasta experienta intr-un urmas, fie plodul meu, fie plozii altora ( posibilitatea de implinire este nula). Titlul cica e important, n-am gasit vreunul, nu vreau sa pun vreunul, acest episod facand parte dintr-un serial general.

Dialog cu cel care nu citeste

Nu pot spune ce gandesc. Poate pentru ca nu gandesc sau poate pentru ca n-am cuvinte necesare pentru a descrifra acel sir de biti nenorocit ce mi-a scurcircuitat memoria cache a procesorului cerebral. Nu-s foarte cautat. Uneori am senzatia ca lumea ma evita, lucru nu prea rau tinand cont ca sunt enervat de multa lume din preajma mea, ce-i drept nu toti...dar multi. Sunt fericit ca am cativa oameni care ma apreciaza pentru ............ nu stiu. Poate pentru ca .............pentru ca ce? n-am aflat, sau daca mi-a spus vreunu nu ma regaseam in ce spunea. Oamenii urasc adevaru dar asta nu inseamna ca iubesc minciuna. Dintr-un punct de vedere biologic mi se pare rational sa nu suporti un adevar considerat de majoritate ca fiind jignitor. Spre exemplu: daca esti gras, de ce dracu sa te simti respins de societate pentru faptu ca esti gras, si sa te simti jignit pentru ca ti se spune ca esti gras? pentru ca nu corespunzi simtiului estetic deformat al cocalarilor aflati in majoritate? E de cacat faptu ca ce percepe majoritatea ca fiind frumos este defapt hidos. Daca esti gras, singuru motiv pentru care ai putea sa te simti naspa ar fi pentru faptu ca nu este sanatos, si asta ar putea fi singuru motiv pentru care ai putea dori sa schimb asta la tine. N-am inteles vreodata de ce un adevar negativ este o jignire, si nu o voi putea intelege vreodata. Nu-s extrem de impacat cu faptu ca lumea-mi observa anumite anomalii de diferite categorii, dar nu ma interiorizeaza prea tare.Ciudat mi se pare ca e mult mai usor sa critici ceva ce nu-ti place decat sa incurajezi ceva/pe cineva pe care apreciezi. Asta spune cam multe despre rasa umana si despre toate stereotipiile ei idioate. Port un dialog perpetuu c-un cititor orb, paralizat la maini si surd. Problema e ca acesti cititori ma inteleg, si acestia sunt cei care apreciaza ce au si nu hulesc ce noi avem.Ne auzim in viitor!

Teoria celor 5 minute care or sa fie

Nu doar sunt cel mai bun, ci insa sunt cel mai bun. Gandesc cel mai bine, actionez cel mai bine, lucrez cel mai bine. Pe scurt sunt cel mai bun. Prea optimist, nu...pur si simplu sunt cel mai bun.Prea ingamfat?....nu....doar sunt cel mai bun.Asta-i cea mai mare realizare a mea - sunt cel mai bun. Viata-i o competitie, in care evident eu sunt cel mai bun. Castig mereu pentru ca sunt cel mai bun. Joaca-i o competitie, in care eu sunt cel mai bun. Viata-i o joaca, iar eu sunt cel mai bun.Joaca-i o viata, eu doar sunt cel mai bun. Nu am nimic de transmis, doar eu sunt cel mai bun. Si totusi, cand doar eu sunt, cum altfel as putea sa fiu decat cel mai bun? Sunt eu si-atat. Bautura e efemera. Acum paharu e plin, peste 5 minute e gol. Drogurile sunt efemere. Marfa e rulata, aprinsa, peste 5 minute nu mai este. Femeile sunt efemere. Acum te iubesc, peste 5 minute umbla dupa un pisat coclit, pentru ca ala e mai bun. Fals, pentru ca doar eu sunt cel mai bun. Potriveala ochiului uman este difuza, contand doar unghiul perfectiunii specific mintii cititorului. Adica, daca eu scriu drept si tu te uiti stramb, alternativa oferita de parerea mea mioapa, ti se pare idioata. Pe scurt, imperfectiunea asociata unui subiect deja exhaustiv te-ar impresiona intr-atata incat ai varsa lacrimi de fericire cand ai afla ca e terminat. Modestia cuvintelor tale ma impresioneaza pe mine, eu fiind cel mai bun. Sexul e efemer. Acum e, peste 5 minute s-a terminat. Numa' eu nu mi-s efemer. Acum sunt, peste 5 minute o sa mai fiu, peste 5 minute iar o sa mai fiu, peste 5 minute iar iar o sa mai fiu......peste 5 minute iar iar .... iar o sa mai fiu.

Paranoia

Cea mai ciudata senzatie : frica. Frica profunda => paranoia. Paranoia, cica o boala psihologica se manifesta prin : prin lipsă de logică în gândire, idei delirante fixe, susceptibilitate și orgoliu exagerat, neîncredere, falsitate a judecății. Asta naste si frica. Un sentiment mult mai profund decat iubirea, mai profund decat ura. Nu-l poti controla. Prima data te impiedici, esti: ”what the fuck, nu credeam sa fie asa?!”, a doua oara negi si esti Hegel. Cu cat se accentueaza frica, dai in paranoia. Uite, la toti au o frica de moarte. Unii inca neaga, altii se iluzioneaza ca n-au aceasta teama, dar toti, pusi in fata mortii (SAW) ar face tot posibilu sa nu moara. Altii, se tem de pedeapsa divina, si de viata de dupa. Pe asta se bazeaza religia in principiu. Intr-o zi intrasem pe facemrecords.ro, si p-acolo postase Doc o idee cu care rezonez. Zicea ceva de genu : Iadul este endoterm sau exoterm. Ideea care mi-a placut suna asa: "tinand cont ca toate religiile afirma ca daca nu le urmez calea, ajungi in iad, iar cum un om nu poate avea 2 religii odata, sigur ajungi in iad". De fiecare data cand aud ca moare cineva ma gandesc ca o sa murim cu totii, nu conteaza care-i primu. Mi-e frica de frica, de paranoia, un concept prezent in orice activitate ai avea, si in orice faci, e omniprezenta. In momentu in care iti poti depasii frica, poti spune ca te-ai maturizat, si poti privi lucrurile cu alti ochi, poti spune ca-ti poti controla animalu din tine, si poti depasi starea de instinct, poti spune ca te apropii de rasa om.

Acmee

La inceput totu parea atat de evident. Eram eu si-atat.Consideram ca m-am nascut singur, singur am trait, singur voi fi cand voi muri. Mi-as lasa intr-un testament o dorinta, de a nu veni nimeni la inmormantare, sau de a nu plange in momentul in care voi muri. Sunt un alt oarecare. Un peste pierdut in banc, si-asa suprapopulat. Imi vine sa strig cat pot eu de tare, si in fata tuturor. Imi vine sa strig : " Prostilor!"...PROSTILOR!PROSTILOR!... va agitati degeaba...ORBILOR ! ... IGNORANTILOR !.... dar aproape instantaneu refulez acest impuls aproape salbatic, din cauza ca sunt perfect constient ca toti trecatori ar spune : " Ce fraier mai e si asta..., ce frustrat,...se crede destept"... n-are nici un sens, chiar nu are, sa ce?...sa dezgrop cacatu asta asa de frumos aurit, invelit in niste expresii atat de pretentioase, si de o extrvaganta unica, un fenomen atat de simplu, si atat de monoton - viata. Poti nega, poti avea un aer cat se poate de arogant, poti spune " ce ciumpalac mai e si asta", dar am dreptate. Gandeste-te ce faci zilnic. Poate mergi la scoala, poate le un loc de munca. Poate esti din aia 99% care se gandeste de ce dracu faci toate chestiile alea pe la scoala, ca oricum ajungi la 30 de ani, un salahor ordinar.In general, orice ai face, sau oricare ar fi activitatea ta zilnica, aceeasi concluzie poti extrage - iti construiesti existenta pe acelasi schelet oferit de societate. Ai o viata condusa de altii, in care tu consideri ca esti conducator, dar defapt esti condus. Monotonie prietene. In asta ti se transforma viata. D-aia am spus ca e un termen simplu. Cand vine vorba sa intelegi mase populare, e greu, imposibil poate, dar daca vrei sa le manipulezi, e banal, e cel mai simplu lucru, in special daca detii un televizor.Invat sa ma debarasez de aceasta alternativa proasta oferita de cei din jurul meu, am in fata infinitul, finalul mi-a fost acmee, urmeaza incipitul.