sâmbătă, 21 mai 2011
Dialog cu cel care nu citeste
Nu pot spune ce gandesc. Poate pentru ca nu gandesc sau poate pentru ca n-am cuvinte necesare pentru a descrifra acel sir de biti nenorocit ce mi-a scurcircuitat memoria cache a procesorului cerebral. Nu-s foarte cautat. Uneori am senzatia ca lumea ma evita, lucru nu prea rau tinand cont ca sunt enervat de multa lume din preajma mea, ce-i drept nu toti...dar multi. Sunt fericit ca am cativa oameni care ma apreciaza pentru ............ nu stiu. Poate pentru ca .............pentru ca ce? n-am aflat, sau daca mi-a spus vreunu nu ma regaseam in ce spunea. Oamenii urasc adevaru dar asta nu inseamna ca iubesc minciuna. Dintr-un punct de vedere biologic mi se pare rational sa nu suporti un adevar considerat de majoritate ca fiind jignitor. Spre exemplu: daca esti gras, de ce dracu sa te simti respins de societate pentru faptu ca esti gras, si sa te simti jignit pentru ca ti se spune ca esti gras? pentru ca nu corespunzi simtiului estetic deformat al cocalarilor aflati in majoritate? E de cacat faptu ca ce percepe majoritatea ca fiind frumos este defapt hidos. Daca esti gras, singuru motiv pentru care ai putea sa te simti naspa ar fi pentru faptu ca nu este sanatos, si asta ar putea fi singuru motiv pentru care ai putea dori sa schimb asta la tine. N-am inteles vreodata de ce un adevar negativ este o jignire, si nu o voi putea intelege vreodata. Nu-s extrem de impacat cu faptu ca lumea-mi observa anumite anomalii de diferite categorii, dar nu ma interiorizeaza prea tare.Ciudat mi se pare ca e mult mai usor sa critici ceva ce nu-ti place decat sa incurajezi ceva/pe cineva pe care apreciezi. Asta spune cam multe despre rasa umana si despre toate stereotipiile ei idioate. Port un dialog perpetuu c-un cititor orb, paralizat la maini si surd. Problema e ca acesti cititori ma inteleg, si acestia sunt cei care apreciaza ce au si nu hulesc ce noi avem.Ne auzim in viitor!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)