Povestea porcului

E umezeala.Abia a nins si temperatura n-atinge nici macar -15 grade. Mintea e labirintul ala din care, pe parcursul vietii, deslusim vreo 4%. Lui ii era frica de moarte. El era cam tot ceea ar fi putut fi. Avea cap, pacat ca nu l-a dezvoltat cand trebuia. Nici acum n-ar fi fost prea tarziu, dar lenea-i caracteristica, l-a impiedicat sa devina aproape un geniu. Multi ii zic ca poate linistit, fiind mult prea pesimist, dar el n-o face, n-are incredere in jigodii, caci pramatiile astea isi vor partea, iar daca nu le-o dai acum, te vor devora, putin, cate putin, deget cu deget, pana ajung la picioare, iar apoi, ca niste vaci, te regurgiteaza si molfaie la organele tale interne, pana sunt ferm convinse ca orice atom al corpului tau este mistuit si nu reprezinti pericol de carii pentru a-i lor dinti.Ii spune mereu cand se uita in oglinda : " De ce?...uite d-aia! ... Fii destept macar odata in viata ta si renunta la cautarea asta disperata, renunta la raspunsuri care oricum nu te multumesc.Ia-ti libertatea de a fi fericit, nu te mai scalda in nemultumiri, si-n intrebari continuue, ca oricum nu le vei putea depasi niciodata. Iti irosesti sansa de a fi fericit, caci vezi tu, fericirea e scopu vietii tale, si nu doar pentru ca o cauta toti, dar aia e cea dupa care tanjesti cand ajungi la pensie.Sunt tu, adu-ti aminte ca stiu cum gandesti si la ce anume.Eu nu pot sa-ti dau raspunsuri, dar te pot ajuta sa le gasesti cand le cauti, cand treci pe langa, sau cand esti suficient de pregatit pentru a le vedea. Te saluta - EU, mintea". Ai incercat vreodata sa fi unic? Pun pariu ca nu ai reusit, si prin unicitate nu ma refer la CNP-ul din buletine si alte conventii intersociale. Ca orice om, si el are opinii. Stiu de el , ca e de parere ca lumea e fundamentata pe niste concepete inexacte. Mi-a spus asa: "E gresit! nu trebuie sa mergi la scoala 12 ani de zile, apoi inca 3-6, in functie de facultate, apoi inca 2 master, si inca 2 doctorat, pentru ca apoi sa-ti omori viata si-asa destul de plictisita si obosita intr-un laborator, la o catedra ca profesor, sau orice alta activitate de genu care te poate tine pe loc. Apoi la pensie ajungi sa strigi ca Boc iti taie din pensie, si pastilele pe care oricum le iei din motive nestiute, nu-ti ajung. Tot el, mi-a mai spus ca nu asa ar trebui educate generatiile viitoare, ci ar trebui sa concepem un alt sistem. Credea ca un sistem optim, ar fi cel in care, indivizii au posibilitatea de a incerca cat mai multe variante. Mi-a zis: " daca tu vrei sa fi pentru jumate de an doctor, de ce nu?...daca vrei sa fi pentru jumate de anu curva:de ce nu?..daca vrei sa fi pentru 4 ani de zile, presedinte, de ce nu?....ei bine, pentru a fi toatea astea, nu ti-ar ajunge o viata pentru a te pregati profesional....c-un sistem dinamic de invatare, si bazat pe o generalizare, oameni, poate, s-ar destepta. Acumulezi experienta frate, imposibil sa nu ramai cu ceva in cap. Iar daca cineva vrea sa studieze, nu stiu, stelele poate, nu-i nimic, creat un sistem similar cu cel universitar, in care omu ramane specialist.Intr-adevar, poate-ti pare un concept idiot, dar eu asa vad lucrurile". Pe de-o parte rationez cu el, pentru ca am terminat o scoala, stiu cum e sistemu asta, care te-ajuta doar a-ti forma o gandire, unde, de cele mai multe ori n-ai unde s-o folosesti.Pe de alta parte, eu nu mi-as lasa viata in mainile unui doctor care n-a facut scoala, sau cel putin care habar n-are sa poarte halatul.Tot el, intr-una din discutiile noastre tarzii, mi-a zis: "Frate, eu cred ca voi, oamenii, habar n-aveti sa va distrati. A-ti uitat ce-i fericirea. Traiti niste clisee, niste rahaturi aduse de unii, generalizate de mase proaste, si repetate la infinit. Iar de cand a-ti inventat televizorul, aceste porcarii, numite de voi distractie, au luat amploare, s-au diluat si mai tare, si chiar, acum inspira doar stres, oboseala, si plictiseala.Viata inseamna sa te distrezi, dar uita-ti asta.... sunteti niste fraieri!". Eu l-am contrazis, dar stiam ca asa e, si stiam tot ce-mi zicea, eram perfect d-acord, dar nu realizam, pentru ca el, defapt eram eu, si eu eram el, dar el, era un eu mult mai matur, sau cel putin asta a fost impresia pe care mi-a lasat in discutia aprinsa din fata oglinzii.