Paranoia

Cea mai ciudata senzatie : frica. Frica profunda => paranoia. Paranoia, cica o boala psihologica se manifesta prin : prin lipsă de logică în gândire, idei delirante fixe, susceptibilitate și orgoliu exagerat, neîncredere, falsitate a judecății. Asta naste si frica. Un sentiment mult mai profund decat iubirea, mai profund decat ura. Nu-l poti controla. Prima data te impiedici, esti: ”what the fuck, nu credeam sa fie asa?!”, a doua oara negi si esti Hegel. Cu cat se accentueaza frica, dai in paranoia. Uite, la toti au o frica de moarte. Unii inca neaga, altii se iluzioneaza ca n-au aceasta teama, dar toti, pusi in fata mortii (SAW) ar face tot posibilu sa nu moara. Altii, se tem de pedeapsa divina, si de viata de dupa. Pe asta se bazeaza religia in principiu. Intr-o zi intrasem pe facemrecords.ro, si p-acolo postase Doc o idee cu care rezonez. Zicea ceva de genu : Iadul este endoterm sau exoterm. Ideea care mi-a placut suna asa: "tinand cont ca toate religiile afirma ca daca nu le urmez calea, ajungi in iad, iar cum un om nu poate avea 2 religii odata, sigur ajungi in iad". De fiecare data cand aud ca moare cineva ma gandesc ca o sa murim cu totii, nu conteaza care-i primu. Mi-e frica de frica, de paranoia, un concept prezent in orice activitate ai avea, si in orice faci, e omniprezenta. In momentu in care iti poti depasii frica, poti spune ca te-ai maturizat, si poti privi lucrurile cu alti ochi, poti spune ca-ti poti controla animalu din tine, si poti depasi starea de instinct, poti spune ca te apropii de rasa om.