Universuri paralele

O bucata de materie organica care in timp ce transforma, piere, devine inutila...la inceput frageda, lipsita de putregaiuri, la sfarsit doar oase, viermi si noroi...Extremismu afisat de uni, exagerbarea altora, nu denota decat un singur lucru...aroganta animalelor din specia : homo sapiens sapiens...in curand vom deveni robo-sapiens din cauza automatismului impus de tehnologia ultra-moderna, de dorinta de dezvoltare pana la auto-distrugere, de dorinta unora de control total, din lipsa de bani si bunuri...O iluzie creata din dorinta de cuantificare si de ordonare a haosului...defapt o tampenie in absolut; timp, bani, nevoie - doar lucruri fizice, ce se dizolva in timpul cosmic, menite doar sa amplifice chaos-ul universului individual.Timpul nu exista dar tu imi vei spune ca da, exista timp...nu-mi poti defini timpul, nu-l poti vedea, nu are gust, nu-i palpabil, nu-l auzi...nu-l simti, nu exista dovezi ca ar fi existat vreodata...Pentru tine, pentru mine, pentru noi exista pentru ca avem nevoie de ordonarea haosului si gasirea unui echilibru natural...Scoate societatea umana din reperele temporare si financiare si vei descoperi ca tot in era primitiva/epoca de piatra suntem...Iar daca tot aici suntem si tot aici vom, care-i mai este rostul filozofiei, psihanalizei si celorlalte stiinte ce dau doar o sumedenie e alte intrebari la intrebari esentiale...As vrea sa-mi aflu originile ( si nu alea materne) pentru a-mi gasi scopu vietii, as vrea sa stiu sfarsitu pentru a-mi crea cursul...Cert e ca nu te poti detasa de fizic, de bucata asta de materie organica, sa traiesti doar spiritual si intelectual.Trebuie sa gasesti un echilibru, sa te controlezi in spirit, apoi fizic, caci fara fizic, spiritul dispare de pe acest pamant(sau poate nu).Durerea fizica e suportabila, durerea spirituala, metafizica amplifica durerea fizica, lasa traume, cicatrici amintiri nefaste, ganduri negre...o depresie este mai dureroasa ca un cutit infipt intre coaste sau in stomac...Trebuie sa traiesti o viata pentru a-ti gasi scopul, fiindca orice lucru frumos il realizezi dupa ce a trecut...Sunt sigur ca viata nu inseamna femei, bani, masini, mai multe masini, mai multi bani, si mai multe femei...dar nici depresii, depresii, zbucium, analiza si framantari ce nu aduc nimic concret...Poate viata pe Terra este doar o etapa a unui ciclu universal...un pas mic intr-un univers infinit...iar scopul acestei vieti pamantene este de a-ti gasi calea vietii universale...E un fel de zona de preselectie...te incadrezi pentru stanga, dreapta sau inainte, fara alegeri multiple, indecizii sau ambiguitati...concis, raspicat si determinat...tu?ce cale alegi?